Medicii militari sunt angajati in introducerea unor metode de profilaxie, pe care le experimenteaza mai intai pe un grup de oameni si, dupa verificarea efectului, se trece la generalizarea lor. Asa s-au petrecut lucrurile cu vaccinarea antivariolica a tinerilor militari. Vaccinarea s-a experimentat mai intai in Comandamentul General al Boemiei, medicul sef al acestui comandament a intocmit o lucrare aprobata de autoritatea centrala si difuzata apoi la toate compartimentele, inclusiv comandantului general al Banatului, medicul sef dr. Schlösser primind dispozitii de a instrui pe medicii subalterni din spitale si din unitati asupra eficientei procedeului de vaccinare. Vaccinarea a fost extinsa dupa aceea la toata populatia din „Granita”, pentru realizarea ei prevazandu-se atat metode de propaganda, cat si de constrangere politieneasca si religioasa. Pregatirea superioara si elanul de munca al unor medici sunt remarcabile. Astfel, dr. Schlösser intocmeste, in 1800, un memoriu amplu asupra masurilor de combatere a epidemiei de sifilis din „Granita” pe care-l trimite Consiliului Aulic de Razboi.



