La 3 martie 1815, comandamentul general al Banatului inainteza Consiliului Aulic de Razboi planul si devizul pentru construirea etajului la spitalul de garnizoana din Timisoara, iar la 4 februarie 1816, Consiliul Aulic de Razboi comunica aprobarea imparatului si da instructiuni asupra conditiilor de constructie. „Pentru usurarea finantelor”, se prevede construirea intr-un interval de 3 ani, se cere ca lemnaria din acoperisul vechi sa fie utilizata pentru acoperirea etajului, metoda verificata si in alte provincii bantuite de vanturi mai puternice decat cele din Banat (Boemia, Polonia); se recomanda folosirea de meseriasi si salahori dintre militari, laitmotivul economiilor revenind in diverse ordine.
Medicii, chirurgii militari si felcerii aveau o buna pregatire anatomica, fiind obligati sa urmeze cursurile unor profesori ai Facultatii de Medicina din Viena (prof. Reinlein) sau a unor profesori special numiti pentru pregatirea chirurgilor militari.
