Povestea profesională a domnului doctor Condor Traian a început ca a multor absolvenți de medicină militară: medic de unitate, o activitate despre care dumnealui spunea că i-a adus satisfacții deosebite și a contribuit mult la formarea dânsului ca medic militar.
În unitatea unde fusese repartizat ca medic șef, a găsit o infirmerie care era de fapt un etaj aproape gol dintr-un pavilion oarecare. A trebuit să ia totul de la zero.
Tânărul medic, cu ambiție și meticulozitate s-a dus la commandantul unității de la aceea vreme, cu un plan de amenajare a infirmeriei. Totul părea o fantezie: voia să instaleze un aparat de radiologie, un laborator, saloane și un cabinet medical. După insistențe și argumente comandantul și-a dat acordul, cu o oarecare îndoială deoarece fondurile financiare erau limitate.
Primind acordul s-a apucat de treabă și într-un an a făcut ca acest proiect să prindă viață, punând mâna chiar dânsul pe aparatul de sudură și pe pistolul de vopsit. Făcuse o infirmerie “ca un pahar”, cu tot ce își propusese, aparat de radiologie, laborator, saloane.
O întamplare amuzantă din acea vreme merită istorisită. Domnul doctor ținea foarte mult la rigorile de curățenie din infirmerie, astfel încât se intra doar cu papuci de spital nu cu încălțămintea de exterior. Într-una din zile a venit în unitate chiar ministrul apararii. Soldatul care era de planton la infirmerie, primind ordine precise nu l-a lasat pe ministru să intre încălțat în infirmerie dându-i să incalțe papuci de spital. Ministrul a fost impresionat de ce a vazut în infirmerie. Câteva luni mai târziu, tânărul locotenent medic Condor Traian a fost avansat înainte de termen la gradul de capitan.
Următorul pas în cariera medical este mutatarea sa la Direcția Medicală pentru a aduce acolo un suflu nou. A lucrat la Directia Medicala câțiva ani. Visul său era să facă chirurgie așa că a insistat pana cand șefii lui l-au lăsat să plece în secundariat.
Din acest moment începe o altă parte a poveștii. Ca medic chirurg a venit la Spitalul Militar din Timișoara, unde a devenit și commandant. Ceea ce începuse în tinerețe prin amenajarea infirmeriei, a continuat, la un alt nivel, atunci când a devenit comandant de spital.
În spiritul gospodăresc specific, în acea vreme s-a realizat o reparație de anvergură la exteriorul clădirii, s-au amenajat secții și a fost achizitionat un tomograf.
A fost nu doar gospodar ci si responsabil, un comandat apropiat de oameni. O vorbă a domniei sale era aceasta: “am toate responsabilitățile pentru colectivul pe care îl conduc, și nici un drept în plus față de cel mai simplu dintre colaboratori.”
Chirurgia a fost nu numai o alegere, o profesie, ci mult mai mult. Pentru a ilustra modul în care chirurgul Condor Traian se raporta la pacienții săi vom istorisii un caz.
Este vorba despre un soldat, care a ajuns în acest spital dupa un accident foarte grav, în șoc hemoragic, totul fusese afectat: splină, ficat, stomac, duoden, colon. Era un caz la care nici nu știai cu ce să începi și trebuia lucrat în mediu septic. I s-a scos splina, rezecție parțială de stomac, i-a fost reparat duodenul și i s-au făcut transfuzii masive de sânge. Greul a venit ulterior, complicații, infecții, a trebuit sa fie reintervenit chirurgical de câteva ori. Două săptămâni doctorul Condor a dormit în aceeași rezervă cu acest pacient. În această perioadă pacientul a intrat de trei ori în moarte clinică. În situațiile acestea, ai doar trei minute pentru a readuce omul la viață, altfel este afectat creierul. Ultima dată a făcut o hemoragie puternică pe gură, iar asistenta s-a dus în sala de operație spunându-i “a murit Victoraș, dumneavoastra mi-ați spus că în situațiile acestea sunt doar trei minute la dispoziție, unul a trecut deja”. Atunci doctorul Condor a lăsat operația pe mâna secundului, a alergat la pacient, a desfăcut cavitatea toracică, a prins cu mâna artera din care țâșnea sângele, apoi a injectat prin ea alt sânge abia scos din frigider. Până la urmă a învins. După câteva luni soldatul a plecat sănătos din spital. S-a întors în satul lui iar după un timp chiar l-a rugat pe domnul doctor să-i fie naș la însuratoare.
O cariera profesională frumoasă, impresionantă, care a avut ca încununare acea bucurie pe care ți-o dă sentimentul că ai putut fi de folos oamenilor, că ai putut contribui la alinarea durerii, a suferinței celor ce și-au pus nădejdea în tine.
Dacă ar fi să rezumăm într-o singură propoziție o întreagă carieră, am putea să spunem despre chirurgul, colonelul, comandantul Traian Condor ca fiind omul cu minte limpede, mână sigură și inimă caldă.
La multi ani, domnule doctor !
