În 1716 Timişoara şi Banatul au intrat sub stăpânire habsburgică. Pe un teritoriu de circa 28.000 kmp., administraţia imperială a găsit 663 de aşezări cu 21.289 de case, în marea lor majoritate cocioabe. Terenuri utilizabile în agricultură erau puţine, de la Szőreg până la Pančevo şi de la Alibunar până la Vršac, câmpia era acoperită de suprafeţe imense de apă stătătoare şi de mlaştini. De o mlaştină inundată de apele râului Bega era înconjurată şi Timişoara.

Banatul a devenit domeniu erarial (proprietatea Camerei Aulice de la Viena), şi Graf Mercy, odată cu preluarea funcţiei de guvernator, a început repopularea provinciei, refacerea oraşului Timişoara, ca şi a întregului ţinut. Desecarea mlaştinilor şi canalizarea râului Bega erau prioritare.

Indepartarea vivandierelor din unitati, angajarea organelor de politie in depistarea si izolarea bolnavilor, dar mai ales propunerea de a se introduce certificatul medical prenuptial, deziderat care avea sa se realizeze, in aproape toate statele, abia dupa mai bine de 100 ani.

La data de 05.02.1847 in Spitalul Militar Timisoara se efectueaza prima anestezie generala cu eter din tara, la 112 zile dupa ce s-a efectuat prima anestezie de acest fel din lume.

Medicii militari sunt angajati in introducerea unor metode de profilaxie, pe care le experimenteaza mai intai pe un grup de oameni si, dupa verificarea efectului, se trece la generalizarea lor. Asa s-au petrecut lucrurile cu vaccinarea antivariolica a tinerilor militari. Vaccinarea s-a experimentat mai intai in Comandamentul General al Boemiei, medicul sef al acestui comandament a intocmit o lucrare aprobata de autoritatea centrala si difuzata apoi la toate compartimentele, inclusiv comandantului general al Banatului, medicul sef dr. Schlösser primind dispozitii de a instrui pe medicii subalterni din spitale si din unitati asupra eficientei procedeului de vaccinare. Vaccinarea a fost extinsa dupa aceea la toata populatia din „Granita”, pentru realizarea ei prevazandu-se atat metode de propaganda, cat si de constrangere politieneasca si religioasa. Pregatirea superioara si elanul de munca al unor medici sunt remarcabile. Astfel, dr. Schlösser intocmeste, in 1800, un memoriu amplu asupra masurilor de combatere a epidemiei de sifilis din „Granita” pe care-l trimite Consiliului Aulic de Razboi.